Radu Ioanid și o idee de căpătâi: „Să nu fii oportunist și slugă”

Sociolog, istoric și diplomat – Radu Ioanid onorează de la începutul anului 2020 funcția de ambasador al României în Israel -, autorul volumului Pogromul de la Iași (Polirom, 2021) ne-a împărtășit câteva dintre crezurile care i-au împletit existența într-un singur fir. Drept, fără noduri.

Radu Ioanid, sociolog și istoric stabilit din 1987 în SUA, este ambasadorul României în Israel. La Editura Polirom a mai publicat volumele: Lotul Antonescu în ancheta SMERŞ, Moscova, 1944-1946, Dosarul Brucan (coordonator), Tragedia romilor deportaţi în Transnistria, 1942-1945 (în colaborare), Securitatea şi vânzarea evreilor, Mihai Botez. Trei schițe de portret, Holocaustul în România.

– Florian Saiu: Cum a prins viață această carte – „Pogromul de la Iași” (Editura Polirom, 2021) -, stimate domnule Radu Ioanid?

– Radu Ioanid: Răspunsul este simplu: domnii Alexandru Florian, directorul Institutului Wiesel, și Alexandru Muraru, reprezentant special al guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, au avut ideea de a publica această carte cu prilejul comemorării a 80 de ani de la Pogromul de la Iași. Textul însă nu este nou. El a constituit un capitol de sine stătător în volumul „Holocaustul în România”, ediția a III-a, Editura Polirom, 2019.

– Cum ați ajuns să studiați (și) istoria, pentru ca apoi să aprofundați în alte și alte studii istoria primei jumătăți a secolului al XX-lea?

– M-a pasionat istoria încă înainte de a ajunge în pragul studiilor universitare. În 1972, când am dat examenul de admitere la facultate, în România comunistă istoria era doar propagandă chioară. Așa că am susținut examen de admitere la sociologie, o facultate nouă sub comunism, cu o viață scurtă însă, cuprinsă între 1968 și 1977. Nu regret deloc această alegere – am avut profesori serioși, de calitate – care se face cred simțită, prin utilizarea statisticilor și a datelor demografice, în studiile mele în domeniul istoriei.

Pogromul de la Iaşi este probabil cel mai cunoscut eveniment din toată istoria asasinatelor antievreieşti din România. A fost o izbucnire antisemită violentă, de mari proporţii, dar nu izolată şi nici întâmplătoare

– Să coborâm de-acum pe firul cărții, stimate domnule Radu Ioanid! Ce s-a întâmplat în iunie 1941 la Iași, la un an după ce România Mare fusese ruptă în bucăți? Relatați-ne, vă rog, adevărul pe care l-ați cunoscut în urma documentării, un adevăr prea puțin vehiculat în România. De ce au fost vânați și exterminați mulți dintre evreii (copii, femei și bătrâni laolaltă cu bărbați tineri) care locuiau atunci în cel mai important oraș al Moldovei?

– Așa cum scria Matatias Carp (n. m. – avocat, cronicar al persecuțiilor evreilor din România), pogromul de la Iaşi a fost continuarea firească a zeci de ani de antisemitism în România. Iaşiul avea o veche şi puternică tradiţie antisemită, bine conturată încă din secolul al XIX-lea. Capitala Moldovei era oraşul în care se născuseră Liga Apărării Naţional-Creştine a lui A.C. Cuza, organizaţie politică violent antisemită, precum şi dizidenta acesteia, Legiunea Arhanghelului Mihail a lui Corneliu Zelea Codreanu. Al doilea factor a fost oarecum conjunctural, fiind reprezentat de intrarea României în al Doilea Război Mondial. În lunile dinaintea deschiderii ostilităţilor împotriva U.R.S.S., propaganda oficială antisemită a continuat a fi difuzată insistent. Supuşi unor puternice măsuri discriminatorii, evreii erau prezentaţi ca „străini de neam”, „agenţi bolşevici” ori „factori dizolvanţi” şi „parazitari” ai societăţii româneşti.
Un raport al SSI datat 23 iulie 1943, raport bazat pe numărătoarea morților făcută de reprezentanți ai sinagogilor din Iași, menționa un număr de 13.266 de victime, inclusiv 40 de copii și 180 de femei. Asasinatele au avut loc în oraș și în două „trenuri ale morții”. Făptașii au fost polițiști și jandarmi români, soldați germani, dar și membri ai populației civile din Iași. Unii istorici evaluează numărul de victime la 8.000, alții, la 10.000. În orice caz, în primul „tren al morții” – Iași-Călărași -, în care au fost suiți puțin peste 2.500 de suflete, au fost asasinați între 1.414 și 1.519 de evrei – rapoartele oficiale diferă. În al doilea „tren al morții” – Iași-Podul-Iloaiei -, din 1.902 de evrei luați au fost omorâți 1.194.

– Cine sunt autorii morali ai pogromului de la Iași?

– În ordine crescătoare: clasa politică românească, cea care, cu puține excepții, a tolerat sau a încurajat direct antisemitismul. Apoi, partidele extremiste din România care au propagat timp de decenii otrava antisemitismului, dar și regimul Antonescu, care, prin ordinele venite din vârful ierarhiei statele și prin serviciile secrete, a pregatit și a implementat pogromul de la Iași.

– De ce credeți că au fost ascunse, ignorate, minimalizate de-a lungul timpului aceste fapte abominabile? România n-a fost, din păcate, singura țară în care extremismul a explodat materializat în masacre și genocide de masă.

– România comunistă a falsificat istoria în cel mai grosolan și grotesc mod cu putință. Și astăzi suportăm efectele nocive ale acestei falsificări în care minciuna, omisiunile și o propagandă deșănțată au otrăvit creiere și conștiințe. Și astăzi ne confruntăm cu viața lungă și efectele balivernelor colportate de corifeii național-comuniști și fascizați ai regimului Ceaușescu. Unii sunt încă în viață și ne dau și acum lecții de democrație beneficiind de apelativul „maestre”.

– Cum credeți că a fost posibil, până la urmă, acest delir sângeros al Europei? Un mozaic de popoare spart în națiuni după secole întregi de încorporare în câteva imperii a ațâțat și a aprins două războaie mondiale în care și-a sacrificat generații întregi pe altarul violenței extreme.

– Europa a tolerat între cele două războaie mondiale isteria etnicistă, ultranaționalismul, xenofobia și militarismul – toate acestea puse în slujba unui expansionism agresiv și iluzoriu. Când s-a înțeles unde duc ezitarea, oportunismul și lașitatea a fost mult prea târziu, iar prețul plătit de un întreg continent a fost groaznic.

– Și totuși cum a ajuns Europa să se sinucidă, stimate domnule Radu Ioanid? Și pentru ce?

– Să ne reamintim că în 1936, când Germania nazistă a încălcat Tratatul de la Versailles intrând cu trupe în ținutul Rinului, Franța avea posibilitatea de a ocupa miltar fără probleme Germania. Hitler s-a temut degeaba de această posibilitate. A fost începutul unei lungi serii de abdicări și lașități din partea tuturor marilor puteri. Să ne amintim și de Acordul de la München, de Pactul Ribbentrop-Molotov, de Acordul de la Viena etc.

Această carte aduce la lumină adevărul ascuns despre ce s-a întâmplat la Iaşi în câteva zile din iunie 1941. Deşi numai 5,6% din populaţia ţării mai era evreiască după ciuntirea în anul anterior a României Mari, la Iaşi această minoritate era jumătate din populaţia oraşului

– Să schimbăm registrul întrebărilor! Cum vedeți și înțelegeți astăzi Israelul? Dar România?

– Țări cu culturi mediteraneene în care Orientul se împletește cu Occidentul, România și Israelul au în comun multe: rădăcini, umor, inventivitate, ospitalitate, bucătărie și un ușor „Lasă-mă să te las”.

– Încotro merge lumea?

– Dacă aș ști, aș avea altă meserie. Să nu uităm că serviciile de informații occidentale, în ciuda capabilităților lor tehnice și umane extraordinare, au fost foarte departe de a prevedea sfârșitul regimurilor comuniste din Europa …

– … Unde, iată, antisemitismul a scos din nou capul, mai ales după valurile masive de migranți care au sufocat Occidentul. Sunt posibile alte și alte holocausturi? E posibil ca oamenii să nu fi învățat mare lucru din greșelile înaintașilor?

– Am văzut și este foarte posibil să vedem iar istoria repetându-se, într-un fel sau altul. Există multă ură. Contra evreilor, contra LGBT, împotriva vaccinului anti-Covid … Când aceasta se combină cu intoleranța și cu ignoranța, pe un fond de populism ieftin, putem vedea că forța statului se diluează sau dimpotrivă, că statul însuși încurajează discriminarea și ulterior crima. În aceste condiții, orice se poate întâmpla. Oriunde.

– Să abordăm și aspecte mai delicate, specifice platformei noastre culturale, 4books.ro. Vă mai aduceți aminte, stimate domn, care a fost prima carte pe care ați citit-o?

– Un album cu gravuri ce reprezentau fauna africană și romanul Petru I al lui Alexei Tolstoi. A nu se confunda cu marele său omonim, Lev.

– Numiți, vă rog, câteva volume / autori care v-au schimbat definitiv modul de gândire!

– Mihail Bulgakov („Maestrul și Margarita”) și Fernand Braudel („Mediterana și lumea mediteraneeană în epoca lui Filip al II-lea” și „Jocurile schimbului”).

– Care-i ideea pe care ați urmat-o cu stoicism și care v-a conturat existența?

– Să nu te compromiți scriind prostii pe care ai să le regreți mai târziu. Să nu fii oportunist și slugă.

– Ce-i iubirea, stimate domnule Radu Ioanid?

– Un sentiment înălțător și confuz.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Utilizam cookie-uri pentru a-ti oferi cea mai buna experienta atunci cand folosesti site-ul nostru. Prin continuarea navigarii esti de acord cu modul de utilizare a cookie-urilor. Vezi Politica Cookies!