La finalul acestei săptămâni, pe 12 martie, începând cu ora 12.00, vor fi lansate cele 12 povești adevărate dintr-o lume fantastică adunate de Camelia Cavadia în Sufletul lumii.
Și cum o carte magică are puterea de a aduce împreună oameni minunați, avem bucuria să-i avem alături de autoare pe jurnaliștii Amalia Enache și Mihai Morar. Evenimentul va avea loc în spațiul feeric al atelierului Iris, din Calea Moșilor nr. 34 și va fi transmis și live pe pagina de Facebook a Editurii Trei.
Deși cartea este alcătuită din 12 povești distincte, cât se poate de diferite ca temă, stil și voce narativă, mi-am dorit ca cititorii să o perceapă ca pe o carte unitară, care ține strâns adunat înăuntrul ei Sufletul lumii. Mi-am dorit ca cele 12 povești adunate aici să fie tot atâtea straturi protectoare ale anima mundi, forța care menține universul în armonie, iar cititorul să se simtă una cu povestea, într-un inexplicabil sentiment de familiaritate. Mi-am dorit să aduc puțină frumusețe-n lume cu această carte, chiar dacă unele povești sunt înspăimântătoare, după cum mi-am dorit și o ieșire din timp, ca o călătorie între lumi ale căror granițe se șterg, făcând ca totul să se amestece și să devină posibil, spune Camelia Cavadia.
Ne-am dorit ca lansarea să fie un prilej de a vă apropia și mai mult de Camelia Cavadia și de această carte specială, așă că am rugat-o pe autoare să vă dezvăluie, în avanpremieră, 12 lucruri adevărate despre poveștile din Sufletul lumii:
1. Toate poveștile adunate în carte pornesc de la întâmplări adevărate. După cum, multe dintre personaje sunt inspirate de oameni din familia și anturajul meu.
2. Cea care m-a încurajat să scriu această carte a fost fiica mea, Andreea. De câte ori am fost întrebată dacă aș scrie proză scurtă, am răspuns: „Niciodată!”. „Ar fi păcat să se piardă aceste povești!”, mi-a spus Andreea, iar acum sunt foarte bucuroasă că i-am dat ascultare. Sufletul lumii este cartea care mă reprezintă cel mai mult, în care apropiații mă regăsesc în fiecare povestire.
3. Întreaga carte Sufletul lumii a fost scrisă la țară, în al doilea an de pandemie, acolo unde mă simt cel mai acasă.
4. Fiecare poveste este dedicată persoanei care m-a inspirat s-o scriu.
5. Tanti Gina și nenea Dinu din povestirea Păcătoșii sunt nimeni alții decât părinții mei. Mi-ar fi părut rău ca povestea lor de viață, de cuplu, să nu fie dusă mai departe. Tatăl meu a fost cel mai mare iubitor al vieții, pe care a prețuit-o până la Marele Final. Rămas orfan de ambii părinți la vârsta de patru ani, n-a lăsat lipsurile să-i schilodească sufletul și a făcut din viață o sărbătoare în sine. De la el am învățat să mă bucur în felul plenar în care o fac deseori și tot de la el am moștenit dragostea de oameni.
6. Dorința pusă de Andreea, fiica mea, pe când era copil, s-a împlinit în mod inexplicabil. Am redat acest moment în povestirea Pune-ți o dorință, când iapa Doina a apărut de nicăieri, venind în mare fugă și s-a oprit direct în fața fiicei mele, ca și când ar fi fost strigată. Până atunci, Andreea fusese acoperită de fluturi ca într-un spectacol miraculos. Nu mai văzusem niciodată fluturi care să se așeze așa pe cineva.
7. Ceainăria din Grădina ascunsă există.
8. Și da, friptura chiar a dispărut.
9. Întâmplările din povestirea Dintr-o lume în alta au avut loc în satul bunicilor mei. Deși niciunul dintre cei care mai trăiesc și pe care îi pot întreba nu-și mai aduce aminte acele evenimente, eu am foarte clară în fața ochilor mulțimea curioșilor adunați la poarta familiei unde se întâmplau isprăvile, care nu se îndura să plece acasă, dar și foarte proaspete dialogurile cu bunica povestindu-mi cum „sar obiectele și-i bat pe oameni”.
10. Femeia care nu mai voia să moară a murit (de curând) liniștită, în somn.
11. Povestea Necuratul a fost spusă din generație în generație. Mi-a spus-o bunica, dar o știe și mama, o știe și sora mea. Deși mă îngrozea și-mi provoca adevărate coșmaruri, o rugam să mi-o spună din când în când, iar și iar.
12. Am renunțat la o povestire care s-ar fi potrivit de minune în carte, pentru că numărul 12 este perfect pentru ceea ce am vrut să transmit.